Loading...

Povestea razei de soare

A fost odată, demult, tare demult, o împărăție îndepărtată printre astre așezată. Stăpân peste acest ținut era chiar Soarele, care avea trei fete, care de care mai frumoasă și mai harnică.

Într-o zi, tatăl își chemă fetele pentru a le întreba ce doresc să facă în viață, pentru că erau suficient de mari pentru a-și asuma responsabilități. Prima rază, cea mai mare dintre surori și-a exprimat dorința de a fi mângâierea primăverii care trezește natura la viață, dezmierdarea pământului dornic să rodească după o iarnă grea. A doua rază și-a dorit să pună culoare în fructele de vară, să-și pună cireșe la urechi și să danseze în valurile galbene ale grâului, alături de briza minunată a verii și de fluturii hoinari.

Spre deosebire de surorile mai mari, cea mai mică dintre fiicele Soarelui, de o sensibilitate aparte, nu știa încă ce i s-ar potrivi mai bine. L-a rugat pe tatăl ei să o lase să colinde Pământul în lung și-n lat pentru a-și afla menirea. Soarele, care o iubea nespus, a încuviințat, iar micuța rază a plecat pe o adiere răzleață de vânt. A străbătut munții, pădurile, câmpiile mănoase, dealurile împodobite de viță de vie și pomi fructiferi, s-a plimbat deasupra mărilor, a oceanelor și a plajelor, dar nicăieri nu era nevoie de ea...

Frumoasa Rază începea să își piardă speranța..., deși știa, în adâncul sufletului, că fiecare își are locul său special...Auzi glasuri vesele de copii și privi curioasă în jos, spre curtea unei grădinițe. O mulțime de copii alergau ca niște mieluți pe câmpul înverzit, iar la un semnal, toți au început să cânte, exprimând inocență și bucurie cum nu Raza nu cunoscuse până atunci. Fascinată, s-a rotit pe deasupra lor, le-a mângâiat căpșoarele, s-a jucat în părul lor, iar când copiii au intrat în grădiniță, a simțit că și-ar fi dorit să fie parte din viața lor, să le fie aproape mai mult timp, să le ofere și să primească iubire, apreciere. Câteva zile nu a mai plecat de lângă grădiniță, așteptând cu nerăbdare întâlnirea cu noii săi prieteni, care se bucurau de câte ori o vedeau și îi mulțumeau cu cele mai frumoase zâmbete.

Zilele au trecut și a venit toamna, mohorâtă. Copiii deveneau mai triști pentru că nu se mai puteau juca în fiecare zi cu cea care îi ocrotea cu căldură și care îi însoțea în expedițiile lor din parcul grădiniței. S-au hotărât să o invite pe prietena lor, Raza de soare, în grădiniță, să devină oficial protectorul lor și, pentru ca toată lumea să știe de prietenia lor, au ales ca grădinița să îi poarte numele.

Și...uite așa, se încheie povestea razei de soare, ce și-a găsit menirea și veghează și astăzi, cu blândețe, drumul micilor preșcolari, oferind încredere părinților ce își aduc aici copiii.

prof. Florentina Petre
director Grădinița ”Rază de Soare” Ploiești